scrisori iubite

Iţi mai aduci aminte marea aflatã pururea de gardã

Iţi mai aduci aminte plopii tremurãtori din ţãrmul ei,

Iţi mai aduci aminte zorii când soarele-ncepea sã ardã

Dezmeticindu-ne ce suntem, sau ochii tãi, sau ochii mei?

Iţi mai aduci aminte noaptea ca o hipnozã peste creier,

Iţi mai aduci aminte felul în care ne copilãream,

Iţi mai aduci aminte rolul de somnifer al unui greier,

Iţi mai aduci aminte sarea ce se cristaliza pe geam?

Iţi mai aduci aminte totul, tãceri urmate de cuvinte,

Iţi mai aduci aminte plânsul locomotivelor în gãri,

Iţi mai aduci aminte faptul cã eu nu-mi mai aduc aminte,

Iţi mai aduci aminte moartea cu-nfãţişarea unei mãri?

Eu am uitat de-atâta noapte întregul vis ce mã-mbãtase

Senzaţiile ei în creier mi le usuc ca pe idei,

Si cer sã vinã gunoierii s-o ia şi-n pace sã mã lase,

Ca sã-mi aduc aminte munţii din toate-adâncurile ei.