De ce te uiti la mine cu ochii astia goi
Si incerci sa-mi spui ca tot ce fac e prost
Ca ar trebui sa-mi schimb
Viata mea de nimic in ceva mai bun…
De ce ma vrei cum nu ma poti avea
De ce ma-nveti tu care-i drumul bun
De ce crezi tu ca ma ratez si tu ma scapi
De ce pe jos nu poa’ sa fie scrum…?
De ce sa te iubesc doar cum vrei tu
De ce sa stau cuminte-n dreapta cand conduci
De ce sa nu-mi beau vodca mea de zi cu zi
Si sa conduc cu a cincea noaptea-n zori de zi?
Da! M-am saturat, m-am saturat
M-am saturat, m-am saturat
De mine si de voi
De tine si de noi, de noi, noi amandoi.
De ce nu pot sa tac?
De ce cand rad e rau?
De ce sa mint zambind?
De ce sa-nvat sa lupt?
De ce e ala rau?
De ce sa port costum?
De ce e drumul greu?
De ce sa tac acum?
De ce sa strig mai tare?
De ce sa nu renunt?
De ce doar eu gresesc?
De ce doar eu ma zbat?
De ce am uitat sa rad?
De ce platesc doar eu?
De ce mereu mi-e frica?
De ce nu sunt barbat?
De ce imi beau invidia?
De ce nu sunt si bun?
De ce nu sunt curat?
De ce-am pe suflet scrum?
De ce-am in creier nord?
De ce-am in suflet sud?
De ce nu sunt copil?
De ce-s atat de crud?
Asa ca… nu te mai uita la mine
Cu ochii astia goi
Si mai bine invata-ma sa adorm zambind
Si iubeste-ma asa cum sunt….
_____
exceptand melodia asta care ma reprezinta complet in momentul de fata [sau, mai degraba, mi se afiseaza ca un repros imaginar] , am inceput sa reascult amintiri. da, amintiri sub forma de note muzicale nemtesti… mai pe scurt, Rammstein. am revazut videoclipuri, mi s-a facut dor de look-ul lor agresiv, de vocea ragusita a lui Till, mi s-au topit ghetari de amintiri in polul nord al creierului meu.. parcul, turnul, zidurile, cu capul in poala cuiva ce venea [ce ironie] tot de departe, doar ca sa-i cant vreun vers sau sa-l tin de mana. perioada mea “black”, cand totul se-nvartea in jurul tricourilor comandate de pe bestial, descoperiri de formatii si experimente muzicale. cat mai dure si mai sangeroase. le reascult cu placere, acum, cand parca m-am mai domolit putin, si fizic si psihic, dar cand mai am nevoie si de-un headbanging, si la propriu si la figurat, ca sa se concentreze mai usor pilula de zi cu zi ce-o inghitim cu totii-stresul, cotidianul, blocurile, soarele ce rasare din balcoane, berea, taxele si impozitele.
am fost ieri, pentru a 3-a oara de cand stau in orasul asta, la cinematograf. Dacia ii zice. e singurul ramas la noi. o intrare printr-un gang, un nene cu mustata tare aiurit la casa de bilete si preturi mici, ca la alimentara comunista. filmul-amuzant, “in vacanta cu mr. bean”, ca tot se potriveste cu perioada. Alexandra, var-mea, facea pe ea, asa ca am alergat pana la baie [unde ni s-a developat un negativ de o frumusete cenusiu de cruda, usi zgariate cu lame, tigari aruncte in chiuveta si miros puternic de clor] filmul incepuse de 5 minute, ne-am asezat dupa cum am avut chef, fiindca in sala mai erau maxim 10 persoane. cu racoarea perfecta fatza de cocina celsius de afara, cu chitaiala [credeam ca-s soareci] si cu un ecran usor prafuit, am vazut si filmul, urmarind cu atentie fiecare detaliu mult mai evidentiat ca pe un ecran de tv unde vezi dvd-uri piratate. si mi-a placut. astept sa ruleze un film bun, ca sa ma pot bucura mai tare.
