scrisori iubite

Nici un chip n-a căzut în paloare

Ca al tău, adormit şi frumos.

Fulgera, luminîndu-te-arare,

Cîte-un vis sub al tîmplelor os.

Respirai cu atîta sfială

Încît aerul ud se-nchega

Lîngă nările-adînci în petale.

Respirai, surîzînd, catifea.

Fascinat de-al său geamăn, spre-oglindă

Braţul tău prins în somn se-alungea

Visător. Oh, să nu se desprindă!

[Emil Brumaru]